reletii…

Nu am crezut niciodata in o a doua sansa acordata unei reletii. Cand esti  parasit exista 2 cai:  ori iubiesti si te sufoci in suferinte si durere,  ori  iti zici indiferent  „viata merge mai departe”. De cele mai multe ori fiecare din noi sufera dupa ruperea unei relatii, indiferent de intensitatea sentimentelor. Unii lasa sa se vada, altii se inchid in ei,  unii zic  ca sunt bine, altii se ascund dupa distractii ,alcool, club, dar undeva in suflet pe fiecare il roade ceva. Unii trec mai usor peste, altii mai  greu, unii mai repede, altii au nevoie de mai mult timp.  Unii au  curaju de a recunoaste greselile, altii  se ascumd in spatele acuzatiilor si invinuirilor. Insa in mod cert sentimentul odata  nascut, isi lasa  amprenta odata cu ruperea sau plecarea…

Azi  dupa ce a trecut mult timp de la  un moment de acest gen…  care s-a lasat cu de toate si pentru care a fost nevoie de mult timp, mult prea mult ca sa pot continua fara el…  Azi zambesc si imi aduc aminte cu drag clipele frumoase  petrecute impreuna ( nu vreau sa intru in amanunte, sau sa descriu amintirile)…

Alteori desi iubim nu oferim o a doua sansa din orgoliu si mandrie.  Nu shtiu daca e corect, nu shtiu o statistica sau un standard, dar dupa principiile mele odata rupt, nu mai merita innodat…  ramane nodul…

Am avut ocazia de a ma intoarce la un  om pe care il iubeam inca, pentru  care nu se schimbase nici un sentiment, dar nu am facut.o anume dim mandrie si principiii… Mai tarziu m.am gandit ca poate gresisem atunci, ca poate e o conceptie prea drastica, ca poate sunt momente cand  trebuie sa ierti si sa treci peste…

Si  Dumnezeu, sau  poate noi singuri ne creem  toate situatiile posibile, iata ca apare si  un alt moment in care sunt pusa in fata aceleeasi situatii cu o alta persoana, pentru a nu avea regrete mai tarziu. pt o convingere  a caracterului meu, daca pot sa ii spun asa, CEDEZ, acord o adoua sansa…  dar nu se  sechimba nimik si nici nu mai e cea fost o data.

Deci raman  la parerea si  principiu meu. „Intr.o relatie trebuie sa stii  cand si cum sa cedezi, trebuie sa tii focul dragostei mereu aprins, iar daca  sa racit… nu incerca sa-l aprinzi dinnou”

 

Cineva mi.a zis o data „femeia iubeste cu urachea”…  da e adevarat, o femeie iubeste sa auda, sa i se spuna, dar nu numai, vrea si afectiune, vrea nebunie,  atentie.

 

Relatiile sunt fragile dragii mei, aveti grija de ele, pentru ca e adevarat cand sa spune  ca o relatie e asemenea unei sticle, poti  sa o zgarii un pic, sa ii lasi o pata,  astea  o invechesc,dar nu  o anuleaza,  insa sticla odata sparta…. raman doar coiburile…

Sunt  fericita si pun tot sufletul intr-o relatie, poate mult prea mult… Dar asta ori o sa ma faca sa sufar mult ori ma face sa traiesc o poveste de dragoste mai  ceva ca in filme… E frumos sa simti ca esti iubit….

 

p.s.  pastrativa iubitii  si iubitele, datile tot daca merita, iar daca nu… datile papuciii, nu va pierdeti timpu langa persoana nepotrivita. E atat de frumos cand iubesti si esti iubit, si totul e sincer si reciproc.

 

 

„e ceva gresit in asta”?

Ajunsa la  o anumita varsta nu mai  cauti aventuri, iti doresti o relatie stabila. Defapt sincer vorbind niciodata nu mi.am dorit o aventura, am fost o adepta a relatiilor sincere si  de lunga durata, relatii bazate in primul rand pe sincere sentimente…

Dar  nu despre asta am vrut sa vorbesc, ci despre acele momente in care stai de vorba cu un baiat,   il vezi cum iti baga vrajeala si abureala, si ii sclipesc ochii si crede  ca inca un pas  si ii cazi in plasa… si in momentul in care ii dai replica in nas „ba nu mai sunt o pustoaica de  15 ani, zii frate pe fata ce ai de zis…”  si.l vezi  cum  roseste si incepe sa se balbaie dar nu vrea sa  para fraier si  continua dar o lasa mai moale….. nu  stiu cum voua dar  mie imi place acest sentiment

Ii zici direct ca ai  iubit si nu esti genul de fata,si ramane  sarmanu asa….  imi era dor sa mai  traiesc asemenea momente, dar cu  toate astea iubesc  enorm.

Si acum  vine intrebarea… „e ceva gresit in asta”?

O zi cu de toate

Azi m.am convins ca nu este adevarata expresia „daca iti merge prost de dimineata, nu mai astepta sa iti mearga peste zi”.  Am  inceput  ziua plina de nervi,  pe alocuri mai si dadeau pe afara,  o dimineata  de……. naspa :).  peste zi am reusit sa imi rezolv cateva probleme, am continuat cu o scurta plimbare prin  fulgii reci de ninsoare, eram nostalgica, aveam un presentiment ciudat.  m.am intors acasa, am vazut un  frumos film de dragoste.  mi se facuse asa un dor de persoana iubita, deci am  sunat sa mai alin din dor, am ras, am glumit, ne.am distrat,  imi imbunatatise a doua jumatate a zilei.  Dar tot  el a fost cel care mi.a  reamintit ca azi e Boboteaza…   de aici a  inceput nostalgiea, dorul sarbatorilor  de iarna in sanul familiei, asa mult imi  lipsesc aceste chestii.  Ajunul Craciunului  l.am petrecut  nostalgic, cu muzica  ce  imi aduce  amintirile  de acasa, clipe frumoase si lacrimi in ochi. Imi  lipsesc sarbatorile, imi lipseste familia, brabul imbodobit in fiecare an langa patul meu :), uratorii de sf. Vasile, de Boboteaza, semanatorii… obiceiuri frumoase, in familia mea inca mai poti simti  atmosfera sarbatorilor ce erau  demult, pe vremuri (pentru ca in viziunea mea 50 – 100 de ani in urma era ceva sfant la sarbatori, era un miracol,ceva … nu gasesc superlativele pt a descrie… azi sunt simple sarbatori) .

Gata cu sarbatorile….

Azi sunt fericita, ma simt chiar implinita, simt  ca incep sa fac ceva in viata asta, dar  amintirile si nostalgia de  acasa  ma macina…    Sunt bine, incep sa ma implinesc incet.

p.s. imi inchei seara cu asta  :

http://cr3ative-zone.ucoz.ro/load/filme_online/comedie/let_it_shine_2012_online_gratis_subtitrat/6-1-0-806#.UPqBLCfwwwY

o noua zi…

O zi lunga, poate mult prea matinala,  trezit la 5 dimineata… si pornita in kautarea „Zambetelor” care tot iti usureasa un pic din povara ce iti apasa pe suflet.

Mi.am pus o rochita mulata, mi.am vopsit buzele rosii  si am pornit in cautare de  „aventuri”  daca le pot spune asa. dupa o zi dura si cu multe discutii contradictorii  aveam nevoie de  timp si relaxare pentru a.mi  da seama de anumita lukruri…

Intrebarea care ma macinat azi pe tot parcursul zilei a fost „Omul care te iubeste, te vrea langa el doar pt a.l intelege tu, pt ai zambi mereu, pentru a fi mereu in dispozitie buna, sa i.l bine dispui pe el? ”  la dracu cu toate astea, nu are decat sa isi angajeze un claun… (poate prea dur spus dar sunt foarte suparata)

In fine, sa revenim la dimineata mea, in care prima persoana ce mi.a zambit si ma privit cu o oarecare admiratie a fost chiar nasu de pe tren 😀  pt ce venise sa imi ceara biletu :p . I.am raspuns si eu cu un zambet dulce si l.am rugat sa imi  facu unul in tren (un bilet).  A continuat   calatoria cu trenu, apoi metrou. apoi iar trenu, apoi masina…. totul pe un fundal de muzica trista si ganduri konfuze, fara sa scot prea multe cuvinte. Tot ce imi doream era sa pot patrunde in gandul omului drag sa pot inntelege anumite nuante, dar am lasat totul si am  intrat intr.o aglomeratie unde toti se imbulzeau, se grabeau, vroiau sa prinda orice oferta… aglomeratie, nervi, entuziasm…. si totusi toata lumea zambea…. deci sa inteles a fost o dupaamiaza de shoping.  Nu pot spune ca e chiar ceea ce ador sa fac, shopingul nu e punctul meu  forte si nici sensibil. Ma oboseste…

Dar la sfarsitul escapadei am fost cu cateva sacose pline de abia le caram, portmoneul doar era mai usor.

Nu m.am gandit doar la mine in ziua de cumparaturi… mi.am permis sa iau kam tot ce mi.a placut.

La sfarsit acceasi calatorie, masina, tren, metrou, tren…. si in sfarsit epuizata acasa.

 

Nu pot sa nu zic nimic  de seara de ajun (pe stil vechi). Am sunat..o pe mama i.am, am uarat.o si imi inchie seara nostalgica pentru ca nu sunt acolo sa simt atmosfera sarbatorilor  si obiceiurilor pe care le ador.  Nu doar nostalgica sunt si trista din cauza iubitului… dar va fi bine…

El  obishnuia sa imi  spuna „Totul trece” , uneori si dragostea…  totul e scris in stele undeva

Imi strang in brate ursuletul de plus va pup si va zic La multi ani. Mai multa stare de bine si mai multe zambete in noul an!!!!!!!!!

 

p.s.   ia mai manati mai flacai!!!!!!!!!!!!   hai hai hai hai    :*

Blog sau jurnal personal

Dupa mintea mea ingusta, lata cum o fi ea, cel putin  cand incepusem aceasta  chestie de blog imi imaginam ca  o sa scriu totul  in linii generale, o sa imi expun punctul de vedere, o sa comentez, critic, o  sa astept comentarii si critici….  dar acum o data inceput totul devine mult mai personal…

Vreau sa stau  in anonimat si ascunsa dupa aceles zambet, un singur om shtie identitatea mea, un om cu care am impartit si bune si rele pana la un anumit punkt, un om kare uneori am impresia ca ma cunoaste mai bine  decat ma cunosc eu, alteori am impresia ca nu ma cunoaste defel. O  persoana de la care am invatat multe… si bune, dar si rele… k sa zic la general un omulet mai mik k mine dar de la care am luat experienta de viata…. doar el sau ea… va  intelege ce si cum…

In rest  va fi un jurnal personal al unei tinere care impartaseste cu sine insasi tot, asteptand  critici, laude, comentarii, sfaturi …  o viata personala facuta publica in secret din umbra….

pesimist versus optimist

Ma intreb adesea daca sunt pesimista sau optimista, vesela sau trista, iertatoare sau dura  nu am un raspuns la toate aceste si multe alte intrebari. Sunt un om care a fost ingenunghiat in fata vietii de multe ori,dar mereu am avut puterea si curaju de a ma ridica si  a inainta, uneori singura,alteori ajutata, uneori strigand dupa ajutor,alteori refuzandu-l desi mi se imtindea o maina. Dar sunt precum o frunza in cadere in fata a ceea ce numim „Dragoste”. Poate intr.o alta postare o sa vorbesc despre viziunea mea asupra acestui semntiment, azi doar vreau sa ma descarc.

Nu shtiu ce e, dar shtiu ce simt, -cunfuza

-dezamagita

-derutata

-abandonata

-neinteleasa…

…si mai pot fi multe. Azi si mereu am sustinut si recunoscut ca sunt o familista convinsa, dar privind inapoi, in trecut, la fostele relatii, imi dau seama ca in mare parte a triumfat nu dragostea ce o simteam ci orgoliu si mandriea mea.

Azi iar m.am pus singura intr.o asemenea situatie, ma tot intreb intre ratiune si fictiune,intre alb si negru, intre cer si pamant, intre creer si inima, intre dorinta si conshtiinta   CARE e binele?

AICI

ACOLO

DINCOLO

ORIUNDE

Poate pentru ca sunt o balanta sunt indecisa, poate pentru ca sunt o perfectionista, poate pentru ca nu vreau sa gresesc, poate pentru ca vreau sa fac bine oricui….. sau doar poate ca atunci cand iubesc, iubesc prea mult….

Si iar ma ascund in spatele unui zambet sec si poate neinteles….

un inceput…..

Un incepetor…. plin de nervi ca  inca nu reuseste sa inteleaga prea multe…dar optimist….. zambesc si o sa reusesc sa  va tin la curent dac  nu cu gandu meu de zi cu zi makar saptamanal. va  fi o descarcare  emotionala, o destainuire si o comunicare….

deocamdata va salut si sper sa nu abandonez obata inceput

p. s.  Zambiti….  asta fac si eu acum 🙂