Happy Halloween

Da, frumoasa seara  🙂

Am inceput dupa amiaza cu strigate, zambete, galagie si entuziasm de copii costumati.  Care mai  de care, diversitate de idei si imaginatie. Majoritatea insotiti de parinti, bunici, dar in numar mare. Strada rasuna de Halloween. Initial nu mi.am dat seama despre ce este vorba si sincer nici nu ma interesa prea tare.  Linistea se pierduse galagia persista  si  sunetele, urletele, tipetele de copii parca mai ciudate si mai  stranii.

Am inceput in sinea mea sa simt  de la distanta ceea ce se chema sarbatoare 😀

Totul bine si frumos. Ei cu sarbatoarea lor, eu cu plictiseala si golul meu.  Pana in momentul in care   mi.a sunat cineva.  Era ora tarzie, si cum stiu  ca nimeni nu vine neinvitat, si cum nu invitasem pe nimeni …  am simtit un fior (chiar daca mic…dar l.am simtit pe sira spinarii).  Evident ca nici macar nu am raspuns, am fugit direct spre geam sa vad cine este.

Trei copii costumati, cuprinsi de atmosfera sarbatorii, parca ar fi stiut k o sa merg la geam :))  erau toti trei cu papetele ridicate  spre geamul de la ultimul etaj.  Cand m.au  vazut la geam au inceput sa strige „Ne dai dulciuri sau te speriem?”  :)))

Ce sa mai sperie, eu ma speriasem deja :d au fost tare dulci.  Fara sa vreau m.au  adus  in  lumea sarbatorii, mi.au rascolit amintirile cand impreuna cu fetele mele  sarbatoream si noi…

Acum  sunt nostalgica…  Dupa copilarie, Dupa persoanele ce m.au marcat, dupa tot ceea ce inseamna amintiri de neuitat

p.s.  „Mersi mult acelor pitici adorabili”  :*

…

Iar este luni, dar azi e un „luni” mai special.  Azi desi ar putea fi  altceva, desi mi.as  dori altceva, zambesc si sunt fericita.  Ma bucur de  orice nimic, ma bucur de ce am si de ce imi lipseste. Azi  sunt  fericita….

O noua zi de luni.

Da, iarasi este luni. O noua zi de munca, un  nou inceput de saptamana, un greu inceput.  A fost un weekend frumos si relaxant, dar  ma simt azi mai obosita  decat in alte zile. Am ajuns la concluzia ca mersul pe jos si  condusu, excursiile si plimbatul ( doua zile la rand)  te cam obosesc  🙂 .   Abia mai am putere sa misc si mani si picioare, cu toate astea am ramas cu o placuta amintire  legata  de ceea ce se numea  „Paradis”. Sorb cafeaua  cu greu si ma gandesc la frumoasele momente.

Lacul, muntele, orasul, chir si mancarea  (care din  greseala am comandat.o picanta, desi nu suport iutele defel). A fost frumos, de vis, de paradis……  :*

Toamna…

Toamna cu miros de ploi, de un galben ruginiu, e toamna iar.  Nostalgic simt timpul cum trece.  Prin sticla geamului, simt frigul, simt stropii de ploaie ce lovesc in geam, simt frunzele ce se dasprind de ramuri si cad alene pe asfaltul ud… e toamna. Pare a fi o toamna tazie, desi  nu e nici mijlocul  lui  octombrie. Valul ce veni peste noapte, pare sa fi muncit mult, pentru  ca prea diferit e totul peste noapte. Aruncand privirea un pic mai  departe de strada mea, zaresc  crestele  dealurilor, muntii mici ce inconjoara zona,  deja si.au albit capetele. Incet, incet  totul isi va lua  haina de sarbatoare. E toamna, e frig…  Acum ma retrag umil pentru  ca ma asteapta  plapuma  si ceaiul cald…  E toamna deja

Iubire. Ura. Indiferenta

Venise  parca din nimic  si nicaieri. Venise  ca o adiere a unei primaveri tarzii, veni si imi umpluse sufletu da pace si lumina.

Imi adusese vara  in sufletul ranit, o data cu anotimpul aventurilor.  A fost  doar o aventura de vara, o aventura frumoasa si plina…

Dar asa cum a venit acea adiere, asa a si plecat. Acum sunt bine… iar zambesc.

Imi   raman doar amintirile frumoase si gustul amar al prostiei.

Ce frumoasa  si placuta e  adierea fugara, ma bucur cand totul trece usor 🙂