Azi..

Azi ca si ieri o zi obisnuita. O zi nu prea senina, cu nori fugari pe ceru  prea inalt, o zi la fel de trista pentu mine, caci iar pierdut pe undeva… uitat. Pierdut esti acolo, adinc in inima mea, mult prea adanc ca sa   te mai pot vedea. Nu te vad, nu te aud, nici macar nu  te mai simt. Incui cu grija acea parte a inimii si arunc cheia… vei ramane acolo pe veci, dar   nu o sa mai poti sa te inalti spre  ceea ce sunt eu…. Ma las cuprinsa de raceala ta, si privesc cerul,  in aerul racoros al diminetii  timpurii.

O zi cu nori, dar zambesc optimista, in tumultul de nori cu  greu dar se intrevede soarele, e rece, dar ma incalzeste gandul ca peste zi va fi acolo sus  stralucind doar pentru mine…   Azi vreau sa arunc orice gand,  pastrez doar amintirile cu tine si  timpu ce era frumos.

Imi pare rau, pe tine nu te pot pastra, te las sa pleci cu norii purtati de vant, eu raman cu soarele  meu …

 

Marea…

Ne-am aventurat impreuna in mare, am  mers cu viteza depasita  in larg. Am avut frica, dar  in dragoste totul e un risc…

Vedeam iubire in ochii tai si imi  tremura sufletu de buncurie. Dragostea si fericirea imi ieseau prin piele. Totul era mirific si magnific. Marea era  lina, apa era curata, ne indepartam de tarm,  indreptandu-ne impreuna  spre o insula ce o consturiam in visele noastre… dar prea frumos sa fie adevarat: „Orice minune dureaza trei zile”…

Au  venit  ploi de lacrimi si furtuni de minciuni. Barcuta dragostei stingere disparu, in linistea noptii te pierdui, vedem  ca pleci si incercam sa te urmez, dar marea ma impiedica… Fara sa  vreau  aruncata in valuri ma purta spre mal.  Nu vreau sa naufragiez… vreau sa stau in larg, vreau sa gasesc insula ce am construit-o noi. Sa ma ascund in tacerea si linistea ei.  Sa visez la tine, fara tine, pentru  ca nu-mi mai  apartii.

Tacere…

Mereu gandeam ca pot citi tacerea,  mereu am sustinut  ca tacerea spune mai mult decat cuvintele. Insa atunci cand iubesti, e greu…

Incerc sa citesc tacerea ta, dar imi e imposibil. gandesc  si nu pot sa  imi dau seama daca e tacere, daca  e  o ignorare sau daca  e un  obstacol in viata ta, de care  vrei sa ma aperi. Nu  mai pot intelege nimic.

Pierduta in tacerea ta.

Un alt gand pierdut…

De multe ori ma intrebam care e pretul optim, ce poate ingenunchea  un om, ce te poate seca incet si adanc?

Iar azi ma  intreb:  „Ce isi poate  dori un  om, mai mult decat sa fie liber” ?

Abia atunci cand iti lipseste libertatea, incepi sa iti dai seama de adevaratul ei pret… Insa fortati de imprejurari uneori alegem de buna voie detentia…

Mi.as dori sa pot sa fiu o pasare, sa pot sa las libere aripile si sa strabat vazduhul, sa ascult fosnetul frunzelor de codru  si simt vantu, sa zbor  spre inaltimi….

Sa pot sa fiu un izvor, sa duc  cursul si susurul in libertatea si linistea naturii. Sau  o simpla adiere de vant….

Sa fiu orice, dar sa fiu libera de tot……………….