De ce trebuie sa fiu si eu ca „toata lumea” ?
Asta este intrebarea mea, dar si marea dilema pentru ziua de azi, va fi si pentru toata saptamana, toala luna si pentru urmatoarea jumatate de an… poate si mai mult…
Mai am o jumatate de an pana la merele eveniment din viata mea. Vreau sa fie cea mai fericita zi din viata mea, sau una dintre cele mai fericite. As vrea sa imi organizez nunta dupa propriul meu plac. O nunta modesta, simpla si de bun gust. O seara cu mizica linistita alaturi de oamenii dragi noua, spun noua, pentru ca deja suntem doi, da, el e o parte din mine. Dar nu, trebuie sa fac acea nunta a moldovenilor. Sa umplem mese de mancare si sa ne ghiftuim pana nu mai putem, sa cumparam bauturi si sa bem pana cadem sub masa, ca na, doar ducem dar la nunta, nu? Sa topaim o noapte intreaga pana nu ne mai tin picioarele, sa avem grija sa le acordam atentie tuturor invitatiiolor, sa nu creva sa ii neglijam ca dupa se supara.
Un haos, stres, incarcatura…. Doamne … oare chiar asa sa arate cea mai fericita zi din viata a doi tineri ce se iubesc?
Si da, la sfarsitul „cele mai fericite nopti” te pomenesti ca ai bagat 15 000 de euro si te bucuri ca ai ramas pe minus doar cu vre-o 7 000. Ce sa zic… Frumoasa zi. Si la ce bun toate astea? Ca sa fim in rand cu lumea? Hai sa fim seriosi.
Pentru nunta mea, mereu ma gandeam la o vacanta undeva pe o plaja pustie, doar noi doi si dragostea. Cu 7 000 de euro iti faci o ssaptamana de neuitat in doi. Si da, poate fi cea mai fericita din viata ta… Dar nu, noi trebuie sa fim „in rand cu lumea”. Cine o mai fi inventat toate astea?
Da, sunt contra la toate aceste obiceiuri, da, nu vreau sa fac nimic din toate astea, si totusi ceea ce ar trebui sa fie cea mai fericita zi dun viata mea, va deveni cea mai fericita zi a celor 4 parinti, ai mei si ai lui. SUb motivatia ca au o singura fiica si respectiv un singur baiat, nu am putut sa le rapim bucuria de asi vedea copii mire si mireasa, am cedat emotional…
Facem nunta asa „in rand cu lumea” de dragul lor…
Ascunsa dupa un Zambet 