Te-am  pierdut iubire, te-am pierdut in timp, te.am  pierdut in neat, in ganduri sinistre, in suflet pierdut. Pleca-ai parca pas cu pas, dar tot acolo te gasesc, in  suflet locu-i neschimbat, dorinta, pasiunea inca pentru tine ard. Dar nu mai esti ce-ai  fost iubite, poate ca vantul te-a purtat si ai plecat tiptil, treptat, ca nici nu am simtit, nici cand, nici cum… dar nu mai esti.  Poate  ca apa mi te-a dus, un alt drum, un alt parcurs… dar nu mai esti izvorul meu, nu esti ce am visat mereu.

Unde.am  gresit? Ce sa-ntamplat?

Iluzii

Deziluzii

Asteptari

Tradari

Ganduri pierdute

Inimi frante

O suferinta ce inca geme, dar priveste cu admirati si drag in urma, fara regrete si cu fapte consumate. O suferinta ce inca geme, dar priveste inainte..  prea densa-i ceata ce impaienjeneste ochii tristi, si iar durere.  Te iubesc…

 

As vrea sa pot schimba ceva, sa te intorc, sa nu mai fie tu si eu. Unde  te-am pierdut iubire?

Mi-ai fost iubit,  prieten,   frate,   inger…  Ma completai si ma divinizai, eram  regina vietii tale si viitorul tau eram.

Te simt cum aluneci usor printre degete si nu pot sa te opresc, inger fugar si hot. Furat-ai mult din ce era al meu si vrei sa pleci. Intoarce-mi vise si sperante, intoarcemi inocenta ce te iubea, intoarce licarul di ochii mei. Ia-ti amintirile si pleaca, caci nu mai pot  sa le privesc. Frumos a fost, povestea  dragostei fugare, caci a plecat, nu vrea sa stea cu noi.

Dar mai astept, lasat-am poarta  inca descuiata cu dor te-astept pe  prispa inimii ranite, revino inger si alina o rana ce-ai lasat incercand sa iubesti….

 

Ce grea e asteptarea……

Eu te iubesc cat 2

Ganduri confuze si  sentimente contradictorii ma incearca azi, poate si ieri, posibil  si maine.

Dar fara  indoiala te.am iubit cat doi, te.am iubit pentru amandoi, chiar ne.am iubit.  Tind sa folosesc totul la trecut pentru ca acum nu mai simt nimic si totusi simt mai mult decat inainte. Am inteles intr.un colt de suflet ca ar fi cazu  sa merg mai departe  singura, nu sa te las in urma, nu sa raman in urma… doar sa pornim pe poteci diferite. Stiu ca daca ma abat macar pentru o fractiune de secunda drumurile noastre nu se v.or mai  intalni niciodata.  Poate mai  bine, poate mai  rau, poate ar fi corect, poate gresit, cine sa stie?

Si totusi imi este greu sa las in urma multe… cine imi va mai  spune „…iubre mi se pare ka noi ambii suntem obsedati de gimdul ka ne putem pierde unul pe celalalt…”  sau  ” ….eu sunt hotarit ferm de a fi ku tine si nimeni alta numi trebuie..o fak ka asta simt…o fak fiindka te iubesk si te doreska alaturi de mine…nu exista pentru mine nici o alta …”   cine imi va spune asta asa cum numai tu stiai sa.mi spui.

„…pentru mine tu esti viitorul meu si ku tine alaturi sunt gata sa merg pas ku pas pina la sfirsitul vietii..eu nu te voi parasi niciodata…am nevoie de tine…vei fi a mea si doar a mea…te iubesk ingeras…pupik regina vietii mele…”   ma topeau cuvintele tale, ma topeau si imi dadeau putere sa merg inainte cu fruntea sus, ma faceau sa am un motiv pentru a zambi,  pentru a fi ceea ce eram

„Puiu astazi kit am vb ku tine atita pozitiv am primit si atita inkredere in noi in ziua de miine in viitorul nostru…din suflet sper ka visele si dorintele noastre sa se indeplineaska…ku adevarat vom fi o familie fericita.doar tu eu si kopilasii nostri…puiu daka va fi sa iubesk o alta fata ea iti va zice mama fiindka fata pe kare am so iubesk va fi fiika ta si a mea…stiu ka ku rabdarea vom ajunge departe….eu sunt al tau si nu am nevoie de nimeni altcineva….te iubesk din tot sufletul…pupik skumpa mea regina…”  dar tot ce imi ofereai nu ma schimba doar pe mine, in pofida  a toate  problemele, mai mari decat acum poate, erai fericit, radiai  de dragoste, iti sclipeau ochii si iti iesea   fericirea prin piele, pentru ca nu mai avea loc in corpul tau.

„…am impresia ka totul e impotriva noastra….nu se mai primeste sa ne vedem dar sper ka ne vom vedea…stiu ka ne vom vedea…neaparat ne vom vedea…mii foarte greu fara tine…am nevoie de tine alaturi…am nevoie de sfaturile tale…de sustinerea ta…de mingierile tale..o sa fie bine iubire…totul o sa fie bine…noi doar ne iubim sincer since…si principalul totul e reciprok.pupik ingerasul meu…” si totusi privind atunci in urma si  privind acum inainte ma  intreb cand au fost mai multe impotriva  noastra?  daca atunci au fost  toate acum  mii frica ca am ajuns sa ne intoarcem si noi impotriva noastra. Am ajuns sa fie o „SARBATOARE”  pentru mine cand imi  vorbesti  dulce, sau   cand imi spui ca ma iubesti.

 

Tu imi spuneai acum ceva timp in urma ” iubire si tu mai fakut sa ma simt iubit, sa ma simt dorit si kiar sa ma simt mai barbat dekit eram…”   tu imi spuneai  „…puiu stii ka te iubesk ,,te iubesk ka pe nimeni altul,,,am nevoie de tine ,de vorbele tale de mingierile tale,de saruturile tale,,,kind suntem alaturi ma faci sa ma simt cel mai fericit barbat(eu si asa sunt fericit,dar fara tine fericirea mea nu e kompleta)deseori imi dau seama ka sunt prea sever ku tine,dar asta nu insemna ka nu te mai iubesk,,,te iubesk ku trup si suflet,te iubesk fara regrete,,,stiu ka suntem sortiti unul altuia si pentru asta o sa luptam ambii,kiar daka cineva o sa se oboseaska celalalt o sai dea mina ,kaci doar impreuna ne vom putea atinge skopurile,,,te iubesk puiule,,,kite o data sunt singurel si imi joaka okii in lakrimi kind imi amintesk de tine,,,nu e o jale,,,e o simpla fericire dar ku un efekt mult mai mare,,,esti omul kare mai fakut sa imi skimb unele konceptii si kiar mai fakut sa ma  komport mai bine (blush),,,stiu ka anume tu esti persoana kare in cele mai grele momente o sa poti sa-mi dai mina,,,te iubesk skumpa mea…”

Unde a disparut iubirea? Unde sa pierdut? Cine-i intre noi? Ce se intampla?

E greu sa decizi la o rascruce de drum, e greu sa traiesti in incertitudine…

Oameni

Nu suntem  decat nishte mici  creaturi ascunse fiecare dupa o masca, una mai draguta,alta mai putin draguta. Pe parcursul vietii schimbam mastile adaptandule  varstei. Noi  ar trebui sa ne indragostim de  persoana din spatele acestei masti, de acea parte de mushchi care   bate  neobosita si pune in miscare, da viata a tot ceea ce suntem noi.  Uneori intalnim inimi frante, alte inimi sensibile in cautare de „cocole”  cum spunea cineva, sunt inimi de gheata, sunt inimi de fier, sunt inimi din panza, sunt inimi de nisip, sunt inimi de paine, sunt inimi ranite…  sunt inimi…

Sunt inimi ce  cauta inimi. O inima de gheata  poate fi topita doar de caldura flacarii unui chibrit, o inima de fier poate di incalzita si remodelata, o inima de panza poate fi  pictata cu delicatete, o inima de paine poate fi impartita tuturor.

Dar cu un gol in suflet ajunsem la zile in care pentru marea majorilata  (pentru a nu generaliza)  conteaza doar masca,  cum e modelata, din ce material e facuta, si ce avantaje ii poate aduce. Iar partea urata incepe atunci  cand   o inima si o masca  se intalnesc si se mint.

Ce ramane? Ce se alege? Ce poate urma?

Inima ramane cu dezamagiri, cu suferinta, cu deceptii, cu o rana, poate cu o crusta prin care se minte ca o va proteja data viitoare.

Masca  ramane cu scopul urmarit, cu profitul care a reusit sa i.l acapareze si  cu  intrebari nepuse…

Inima urmeaza calea ei, masca isi urmareste interesu .

Si uite asa   o intalnire  intre o inima visatoare si  o masca falsa,  ramane  o inima franta  si un scop implinit, sau poate nu….

Viata e un anotimp, omu.i calator in  timp.  Cand e mic e primavara,  a crescut se face vara,  ce.a sadit culege toamna,  peste ani se asterne toamna….

Jurnalul unei tinereti

         Sunt fericita azi, sau am fost ieri, poate v-oi fi maine, sau poate nu. In fond ce este fericirea?

O stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.

In fond aceasta fericire e mereu in jurul nostru, trebuie doar sa invatam mereu sa o percepem asa cum vine. Uneori te face sa plangi, alteori sa razi, uneori ti se pare ca lumea e a ta, alteori ca nu faci parte din ea, uneori te inalta, alteori te doboara. Dar ceea ce e dificil de inteles este ca noi suntem insasi FERICIREA.
Trebuie doar sa invatam sa o descoperim, sa o citim, sa o descifram, sa o intelegem, sa nu plecam capul cu pesimism.
Fiecare varsta are fericirea ei. Insa frumusetea si inocenta tineretii sa oglindeste parca diferit asupra fericirii. Si iarasi, fiecare varsta are tineretea ei…

O tinerete timpurie de pe la doisprezece ani, cu ochi timizi si zambet inocent, cand esti ferice parca pentru orisice si parca tot mereu mai vrei ceva. Cand daca in puterea ta ar sta ai goni timput fugar, sa cresti si sa devii adult, sa nu mai trebuiasca sa iti spuna mama sa ai grija, sa nu iti mai zica nici tata fii cuminte si toti mereu de bine te invata.

Dar timpul zboara, anii trec, ajungi la frageda si fragila varsta de optsprezece ani. Un adolescent rebel si cu idei marete. Sunt sigura ca in adolescenta cu toti visam si ne-naltam cu ochii larg deschisi spre infinit. Adolescenta, prima ta iubire,fiorul primului sarut. Visezi si te dezamagesti treptat, si-ti zice ca viata ta sa complicat. Si parca nu ai vrea              sa-nveti, si parca ai mai vrea sa cresti sa poti munci, sa fii independent, sa vrei mai mult, sa faci, sa speri.
Parca si acum imi mai aduc aminte in capul asta de copil strengar cum ma viasam deja matura si credeam ca pot sa mut si munti, se sec si mari, dar timpul trece, noi crestem si ne trezim incet in alta lume parca, mai dificila, mai banala dar mai frumoasa si plina de mistere.

        O alta tinerete vine in jurul poate a treizeci de ani, cand ai deja ceva realizat. Ai un serviciu unde pleci cu drag in fiecare zi, ai o casuta in care imparti bucurii si nevoi cu draga ta familie. Ai un copil, sau poate doi, sau cat o fi sa ai, dar zambetulacelui pui de om te face parca sa nu iti mai doresti nimic. E o fericire deplina, esti implinit.

Si anii trec, si copii tai cresc. Iar tu un suflet multumit ajuns deja l-a doua tinerete, privesti in urma fericit si inainte cu sperante vazanduti puiii mari cum cresc si infloresc pe zi ce trece ce fericire ai putea sa-ti mai doresti? Decat sa.ti vezi copiii fericiti…

Dar timpul este prea fugar, fara sa intelegi nici cand, nici cum, ajuns-ai la tineretea batranetii tale. Dar o intampini totusi fericit. Zambesti cu coltul gurii, parca timid si totusi rusinat, nu lasi sa vada nimeni cum anii tai agale au plecat, luand si dinti, si forte si putere lasand o urma alba peste capul nins un spate-ncovoiat de greutati, de griji si viata, dar esti ferice c-ai trait frumos. Privesti nepotii cu mandrie si depeni amintiri cu ei, le spui povesti si ii rasfeti, poate mai mult decat pe pruncii tai. Ei sunt bobocii florii ce-a crescut din tine si ii ajuti sa infloreasca-n zori, sunt ramul firav ce poate doborat sa fie de la o mica adiera sau poate sa se ofileasca de la un minus strop de ploaie. Sunt partea cea mai firava din tine si vrei sa ii feresti de-orice pericol, dar ei ajuns-au la o tinerete timpurie de pe la doisprezece ani, cu ochi timizi si zambet inocen, ce ar goni timput fugar, sa creasca si sa devina mari, sa nu mai trebuiasca sa le spuna mama sa aiba grija, sa nu mai zica nici tata „fiti cuminti” si toti mereu de bine sa-i invete.

Si tot asa o tinerete pleaca, alta vine, cea care pleaca lasa frumoase amintiri, ducand cu ea tot ce a fost mai greu, cea care vine-aduce alte bucurii continui, si greutati si o povara a anilor trecuti.

Frumoasa este viata, invata sa-o traiesti, cu fruntea sus in fata greutatilor, cu capul plecat spre radacina  viata ce tia dat.